Despre ataşamente: la ce folosesc?

189
0

Am simţit azi să-ţi scriu despre ataşamente. Le-am vazut peste tot de-a lungul vieţii mele, le-am observat şi azi: pe stradă, în emisiuni televizate şi în mine.

N-am contenit să mă întreb la ce îmi folosesc. Ce gol creat din dor de mine însămi are nevoie să fie umplut de celălalt? Mă ataşez oare din uitare? Şi dacă da, cum să-mi aduc aminte că sunt completă deja, numai că nu am integrat încă toate acele părţi din mine de care am uitat.

Citeam în cartea „Dragoste şi Deşteptare” a lui John Welwood despre asemuirea întregului care suntem cu un castel. Cu timpul uităm de nenumăratele şi minunatele „încăperi” ale noastre şi din dor de cine am fost odată (în perfecţiunea dinaintea întrupării), tânjim la „părţi” pe care le percepem în ceilalţi şi am vrea să le deţinem dinafara noastră. De exemplu, să ne imaginăm că tu ai ignorat sala de bal a castelului tău şi apare un el/o ea care-ţi „aprinde” dorul de tine – de propriul tău bal. Şi pentru că nu mergi adânc în tine să re-descoperi acest aspect, creezi ataşament de sala lui/ei de bal. Te pierzi astfel înafara ta, renunţând la puterea ta. Renunţarea la tine, la puterea ta – acesta este ataşamentul în viziunea mea.

Ca atare, conştientizez că creez ataşament de cineva doar din dorul de mine însămi. Creez ataşament de o persoană care apare să-mi amintească despre acest aspect minunat care e înăuntrul meu deja, neactivat.

Privind din altă perspectivă, gandeşte-te la oamenii pe care îi admiri, tânjind la anumite aspecte ale lor despre care crezi că îţi lipsesc. Alte ataşamente..

Să-ţi împărtăşesc un secret evident: nu poţi vedea în ceilalţi ceea ce nu e deja în tine! Neacceptând lumina din tine, tânjeşti la lumina altora. Ce paradox! Şi la polul opus e valabil. Opinând şi judecând întunericul altora, îţi evidenţiezi acele umbre/defecte pe care tu însuţi/însăţi nu le-ai acceptat ca fiind ale tale. Şi asta e o formă de ataşament – să o numim ataşament de mască.

Personal, nu consider ataşamentul slăbiciune, ci mai degrabă ignoranţă. Şi foarte mulţi dintre noi ne blocăm în relaţii toxice (cuplu, asocieri, prietenii) datorită ataşamentului. Şi-atunci ne învârtim într-un cerc al ignoranţei, într-un carusel pueril prin care ne jucăm „de-a v-aţi ascunselea”.

Conştientizează-ţi cu blândeţe ataşamentele. Ia-le pe rând! Simte ce spun ele despre tine. Integrează-ţi acele părţi de putere din tine de care ai uitat sau la care ai renunţat. Dă-ţi voie să fi fost ignorant până la un punct şi, mai apoi, pune-ţi „ceasul” intenţiei să îţi „sune” trezirea. Aceasta reprezintă începutul de drum către înalţimea potenţialului tău!

Eliberarea de ataşament reprezintă începutul de drum către tine complet. Îţi garantez că nu vei mai trăi dor de exteriorul tău când vei fi pe deplin conştient înăuntrul tău.

Fii conştient ataşamentele tale, dar şi de aspectele relevate de acestea, prin care îţi evidenţiezi că ţi-e dor de tine însuţi, recunoaşte-le, integrează-le şi vei fi bine!

 

 


Mă numesc Claudia Escu și sunt omul pe care îl vrei alături de tine atunci când simți că vrei să începi o viață nouă. Pot să vin în întâmpinarea ta cu toate instrumentele necesare pentru ca tu să te re-descoperi, să îți înțelegi puterea, valoarea și adevărata ta identitate, ca să renaști ca o persoană completă, împlinită și în deplin acord cu tine însuți și cu lumea. Astfel, vei putea reuși nu doar în ceea ce ți-ai propus, ci și în ceea ce îți este ”scris” să reușești. Claudia Escu Pagina Facebook CLICK AICI